să te iubesc este aproape o propoziție
o încercare nereușită de a sări din somn de piele de femeie
întâlnirea noastră are între încăperile ei dimensiunile solare ale piramidelor
în locul unde întrebarea și răspunsul coincid
mă sperie fiecare clipă a vieții mele ca o umbră pe care trebuie să o înjunghii înainte de a o vedea
știi
umbrele mele stau întotdeauna cu ochii pe jumătate închiși
nu
să nu mă întrebi de ce am îngăduit păsărilor să sară cu picioarele pe mine
să mă lovească diminețile cu ciocul în obraz

simt cum se descurcă moartea
căci moartea este întotdeauna încurcată în fața unui om
El a îngăduit-o numai când a fost obosit

poate de aceea
numele tău se strecoară în ordinea vieții
îmi surpă gândurile pereții amintirile visele
de aici încolo nu mai este posibilă nici o schimbare
drumul e drept
doar eu privesc cu un ochi în trecut și unul în viitor

m-am hotărît
voi face o piramidă din anii tăi în care mă voi adăposti împreună cu o regină
eu nu voi fi decât piatra aplecată spre prăbușire de călcătura ei
și nu știu
nu știu ce pot ucide rostogolindu-mă

viața mea o ia înaintea fiecărui cuvânt al morților pe care i-am constrâns să existe în mine
nu pot exista fără ei
nu aș avea curaj

***

nu tac nici păsările nici săruturile
până și prăpăstiile urlă
și eu
strângând în pumn
mireasmă de liliac sălbatic
și salcâm domnesc năpădit de furnici

iubirea asta va trece ca vântul peste ape
îmi spun