De câte ori mă uit la poza-ți veche,
Pe când aveai vreo douăzeci de ani,
O voce îmi șoptește la ureche:
- Privește-i ochii - sunt doi mici vulcani!

Acum, când îți admir figura, pură,
Pe ici pe colo dreasă, cu un fard,
Urând profund a vremii lucrătură,
Încă mă tem de ochii tăi ce ard!..