Era atât de gol
În adânc de mine;
Doar umbra unui țipăt
De pasăre rănită
Și amintirea ultimei
Zvâcniri de aripă
În timp ce cădeam...
Era în atât de adânc
Încât am putut deschide
O expoziție
Cu toate comorile
Așezate în straturi...
Eu stau încă la ușă
Și vând bilete
Celor ce vor să vadă
Fațada sclipitoare
A juvaierului...