aici e spațiul meu de tristețe
locul în care îmi așez un scaun
și multe goluri de jur împrejur
câteva ceruri vin să se odihnească
în timp ce eu în picioare nu tac nu vorbesc
mă mărturisesc dinafară înauntru
mă respir dinauntru înafară
iar zilele mele rând pe rând se opresc

aici sunt eu într-o secționare completă
cu toate necrozările la vedere
dar si cu cateva cicatrici
semn că fericirile nu coboară nu urcă
doar învelesc precum trupul o boală
precum moartea o inimă în care nu mai stă niciun chip

aici
doar aici în spațiul acesta
sunt eu
și uneori o mirare
ca o distanța între mine și voi