la 4:48 aud primul tramvai care trece

la 4:48 nici soarele nu are chef
de voi
și nici eu

prin fereastra camerei
intră o lumină slabă.

în cameră
doar lampa bate
tare
în capul meu
mă amețește
și-mi vine să-mi vărs stomacul de oboseală

dar
îmi aprind încă o țigară
iau lampa de gât
și îndrept lumina spre locul unde e patul
și andreea

andreea care doarme visând cine știe ce porcării
andreea care e tare
andreea care vă place
andreea care e acolo
și vă ascultă

andreea la care veniți
să vă dea lumină
de la brichetă
și țigări

eu mă uit la ea, prin fumul gros
și mă întreb

cum face de nu se sufocă de la masca asta pe care o poartă mereu

cum dracu’ a uitat
de lacrimile din trolee
de podeaua bisericii în ziua când aștepta ca sexul primului venit să-i prezică viitorul
de dumnezeii creați din nimicuri
mizerii
de toate umilințele și greșelile din trecut

cum poate să stea la aceeași masă cu toți oamenii ăia care au îngropat-o
și să zâmbească

mă enervez așa de mult
încat îmi vine să-i strig să termine naibii odată
dar nu pot

în schimb
sting lumina
mă așez lângă ea pe-ntuneric
și o iau în brațe