Iar mă rog să existe Dumnezeu... dincolo de toate mizeriile făurite de mana si mintea omului... asa fac mereu la greu...
In starea de precar-bine, cotidiană, Dumnezeu entitate imi e suficient... este.
In calamitătile naturale incepe indoiala... La capătul durerosului "De ce?" nu e nimeni, sau poate doar eu si credința mea ne aflăm atunci pe buză de prăpastie inaltă...
Si iar mă rog să existe Dumnezeu... un Dumnezeu iubitor de oameni, un Dumnezeu darnic in ințelepciune... desi stiu că vinovată uneori, e chiar mana si mintea omului in cam toate dezastrele naturale... natura are legile ei, si cand omul se joacă de-a Dumnezeu stricand din răutate sau din necunoastere aceste legi trebuie să suporte reasezarea apelor, a aerului chiar si a plăcilor tectonice...
Si totusi, iar mă rog să existe Dumnezeu...