Să-i spună cineva domnului
Că poate oricând să renunțe
Să i se pară că plouă
Să i se rupă în două
În patru în trei

Remunerate în glorie sau lei
Mundanele noastre atribuții
Nu tulbură eternitatea decât
Printr-o totală lipsă de temei
Sublima inutilitate


Că zâmbetul pe care ți l-a aruncat
Acum vreo douăzeci de ani o fată
Pe care nici n-o cunoșteai și
Nici n-ai mai văzut-o
Vreodată