ca în serile de iarnă când avem ce mânca și ne credem bogați
pusesem un semn pentru cei rămași de părinți
pe câmp izbucnise un foc-vegetația
în ultima fază
nu avea rost să mori și tu
ți-am tăiat cauciucul
să nu poți cere dumnezeu să se-ntoarcă
printre replicile personajelor de care
îmi amintesc
cu greutatea aceea cu care te desparți
de o viață
răul nu înseamnă trădare
sau ceva
personal
își face treaba cum știe mai bine
dacă există iarbă există și cei care o mănâncă
asta înseamnă că trebuie să apară și cei care se hrănesc
cu iluzii

îngerii sunt plătiți mai prost decât noi

înainte ca valul creștin să ne-acopere
am înțeles de la primul te urăsc
cât doare iubirea

în vinerea ce poartă numele mamei