cea mai mare prostie pe care poți să o faci e să încerci să raționalizezi durerea
durerea nu poate fi transmutabilă în altceva pentru că devine otravă
devine furie, vină, ură, devine inamicul tău
durerea trebuie lăsată așa cum e
o o femeie neagră, care stă chircită în tine
va sta acolo mult și bine
va mormăi din când în când, dacă încerci să o atingi
ea dă semne că nu te va mai părăsi niciodată
dar las-o acolo, mângâie-i obrajii și ochii închiși
pune-o să numere oi sau să recunoască eventual că e bătrână sau urâtă
nu o pedepsi pentru că ea în timp îți va deveni prietenă, durerea poate fi o catifea
cu care să te învelești în absența iubitului
poate fi mâna tatălui într-o zi când erai copil
dar e a ta, a ta, a ta până la sfârșitul zilelor
poate singura care te cunoaște cel mai bine
poți aprinde o lumină lângă ea dar e riscant
dacă te sperie chipul ei
dacă seamănă prea mult cu tine
dacă vei vedea ce nu e de văzut
nu te strădui să înțelegi, întinde mâna către cea care te va însoți
șoptește, până adormiți amândouă.