cu dinți de lapte, ascuns printre petale,
timpul
a tot mușcat din trupurile noastre

a fost o vreme când
fiecare mușcătură ne-o doream
din ce în ce mai mult
părea c-ar fi o risipă
de trup, de carne, de flori

petala care a prins rod
are ochii tăi

privim banca pe care-am stat
mă strângi de mână, tresari ușor,
- ai văzut!?
și-mi arăți cum se oglindesc pe lac
două chipuri

vântul adie și-așterne
flori peste valuri
una o prind eu
în părul tău