Iată că a început războiul!
Cu mame și copii plângând, case incendiate,
familii zdrobite, păpuși, jucării ivite dintre
dărâmături, fumul negru amestecându-se în cer,
oroare și teamă, viața scurgându-se printre
degete, sirene urlând. A venit parcă hotărât să
zădărnicească tot ce s-a înfăptuit. Molima s-a
risipit printre clădirile mutilate, nu se
vorbește decât de bombe și sânge, prea mult sânge.

Ce-a fost până acum va sta mărturie pentru
vremuri senine, pastorale. În semn de protest
n-o să continuăm, ne ducem în pod penarul și
guma albă. Oh, destin amarnic al visătorului...
Ce să spunem : ”Țara arde și baba se piaptănă!”,
răsună în minte.

Va sosi însă acea vreme, când tot ce-au plăsmuit
idealiștii, va prinde din nou înțeles, iar noi
vom apăra mereu planeta albastră, sau ce mai
rămâne din ea, cu speranțele noastre.

Totuși, privind de la fereastră peste acoperișuri
parcul întunecat, nădăjduim la sfârșitul nopții
o pace binefăcătoare.

Dar până atunci, Doamne, până atunci, salvează
sufletele noastre!

3 martie 2022.