de parcă sărutul meu ar fi ajuns pe buzele tuturor femeilor
de parcă ochii lumii m-au fixat gata să creadă
totul îmi reușise atât de bine că începusem să plâng
în gând
mi-am spus
n-ar strica un moment de splendoare a trupului
dintr-odată mă simțeam responsabil
câte pânze nu înalță iubirea în drumul spre celălalt
îmi biciuiam trupul să facă mișcările ce mă reprezentau
cel mai bine
așa cum fiecare celulă își cunoștea locul
tot așa nu știam cât de vii vom ieși din strânsoarea acestei ninsori
ce trece prin noi ca printr-un gard de nuiele
cum văzusem la țară