știam iubirii să-i atârn de gât
capteur de reves împreună

azi lucrurile capătă lumina lor obișnuită
privirea sigură
ca un suflu mai viu mai înalt
inima liberă se întoarce acasă

gândurile noastre animale fabuloase
vânate în interfața orașului
au plecat
extrema stânga a clanului de utopici răzleți
le așteaptă cu mâinile goale

noi nu mai suntem arme
nici brațe
nici iertări

de acum rasă de călugări nomazi
cu rădăcini plimbătoare