Când te prefaci, șezând pe banchetă în metrou, că citești, ca să nu privești în ochi
bătrânii care călătoresc în picioare
Când surâzi bonom și în gând împarți înjurături consacrate
Sau când bați step prin stațiile aglomerate și autobuzul nu vine, din motive de grevă
Și nu-ți permiți un taxi, pornești pe jos spre serviciul întârziat unde șeful
îți arată mâna lui stângă cu mâneca suflecată, un rolex autentic
Când te sună colegul de viață de acasă și-ți spune sec despre facturi proaspete
și tu știi deja că banii au emigrat undeva în trecut – mintea descoperă o nouă razna
Când un junghi între coaste crește ca rata dobânzilor și diagnosticul îl citești
în cartea de identitate la data nașterii, iar conjugalnic, erecția nu se vede
nu din cauză că n-ai ochelari adecvați, și deja simți cum îți incolțesc coarne
Când îți faci tot mai des reproșuri că n-ai trecut pe la Biserică de la ultimile funeralii
unde te-ai dus din obligație
și o durere de măsea a unui copil oarecare aduce un mic apocalips în compartiment
.
mirosul vieții devine jilav, mucegăit, sulfuros
toate-ți ies pe dos ori poate așa sunt din firea lor
și-ai dori iminent o vacanță pe altă planetă, pe altă viață, în alt corp
ori o nebunie definitivă și totală
.
te mai poate salva din starea de lehamite disperată doar un necaz real, cum ar fi
o concediere bruscă însoțită de o evacuare forțată din apartament și
o banală tentativă de infarct
.
și mai rău, să te îndrăgostești de o minune de domnișoară
șezând pe banchetă în metrou, când te prefaci preocupat de... lectură
cartea sau viața îți lunecă printre degete jos, unde deja-i lățită
o razna sublimă