Urmărite-n noaptea adâncă,
de un un legiuitor, într-o funcție
ce atârnă de mediu,
neînțelegănd care e rostul acestei lumi
mironosițelor femei vrea să le testeze
râvna fierbinte, adevăratele convingeri!

O!... tu, nepriceputule și zăbavnic la minte,
nu poți trece peste vălul cenușiu?...
N-ai să afli decât niște biete călătoare,
prin această vale a plângerii,
cu care ar trebui
să-ți împarți cu generozitate viața,
in iubirile primăverii.

În noaptea fără lună,
prin zarea-i înroșită în val de sânge.
Mironosițele în slujba lui Hristos
se luptă cu a vântului furie
înnotând prin a oceanului durere.

Ce grea le este lupta...
în haosul acestei înfricoște vremi !...
Dar, le e sortit să nu privească înapoi.
Plutind lângă Iisus, în acest naufragiu,
stihiile furtunii nu le înspăimântă.
Au ales, mai bine, a fi lepădate în Casa Domnului,
decât a trăi în locașurile păcătoșilor !!...