Azi mulți prezic ce o să fie,
Că nu vom trăi o vecie,
Ori spiritual vom fi mai buni,
Sau pierim ca niște nebuni.

Un cutemur ce o să vină,
Mare, mic și oricât să țină,
De ce au doar două minute,
Japonezii ca să-l înfrunte?

Mediumuri sau minți ilustre,
Când din momente știu să guste,
Când viitorul îl vor prezice,
Îl știu după... să nu ne strice!

Să trăim clipa de față,
Cu mintea limpede, măreață
Și să iubim întotdeauna,
Cu Divinul, să fim doar una!

Ca binele la noi să vină,
Iubirea-rezonanță fină,
ÃŽntotdeauna ne va salva,
De cataclism, sau altceva.

Dar din beția crizei noastre
Noi nu o să ne trezim la fel.
Iar mai bine de vrem să fie,
Trebuie să și muncim... nițel!

Sau ca hoții să dispară,
Anul din titlu să apară...
Și nu vor fi afectați deloc!
Ei trăiesc clipa, cu foc.

Fiind de mică rezonanță,
Frica este doar o romanță...
Și câți, dar câți nu o folosesc,
În momentul când ne asupresc?

ÃŽn atomi prezent Divinul,
Când astă lume a făcut,
Liberul albitru, suspinul,
Ni le-a dăruit, precum a vrut.

Prin iubire rezonând cu El,
De acel an critic, frumușel,
De calendare terminate,
Minunat o să scăpăm de toate!

Mai bogați spriritual vom fi,
Atunci cu adevărat vom ști,
Că a nu fura, urâ, minții,
E valoarea ... ce ne va unii!