Si calul inca incearca sa traverseze, si taximetristul inca il mai claxoneaza. Lumina palida a semaforului isi intra in drepturi. Calul isi incordeaza muschii… asteapta. Tensiunea este aproape insuportabila. Si calul incepe sa se teama. Isi spune ca poate. Paseste. Semaforul arata verde : eliberare, orgasm. Avea nevoie de acordul semaforului, desi stia ca acesta nu avea sa schimbe nimic.

Intinde increzator un picior si calca pe zebra. Calul calca zebra in picioare, ii este stapan. Ii este superior, dar nu o stie. Nu inca. Este inca devreme.

Aude in urechea stanga : “Esti centrul universului. Sa stii sa iubesti. Asculta.” Calul iubeste, este un vesnic indragostit, si tocmai aceasta iubire-i da curajul necesar pentru a calca zebra in picioare, pentru a o agresa.

Calul este bland, dar la prima provocare, recurge la violenta, si isi lasa creierul sa putrezeasca. Calul nu este nici victorios, nici invins. El a invins zebra, dar nu a invins, si nu va invinge vreodata semaforul. Se resemneaza. A invins zebra. La un pas de trotuarul izbavitor, un taximetrist razbunator omoara calul. Acesta isi simte coama zdrobita sub rotile nemiloase. Acesta este apogeul. Acesta este sfarsitul.

Calul nu este decat un pion pe tabla de sah.

Calul e mort. Calul esti tu.

Pentru cei care gusta unul sec…