Deschide putin fereastra. Afara nu e iarna. Nici macar primavara. Nici vara. Toamna in niciun caz. Anotimpul pe care vrei sa-l desemnezi e agatat in vid. Atemporal. Aspatial. Nu vei putea niciodata spune: primavara anului 2007 (de exemplu). Si daca te intrebi de ce? E foarte simplu sa stii. Pentru ca raportezi totul din acest anotimp la tine: posibil fulgi. Gresit. Ei nu exista. Posibil soare cu dinti. Gresit. Nu exista. Posibil o idila cu colega de servici. Gresit. Ea -idila nu exista. Posibil tot ce e posibil ca sa te raportezi la ceva si acel ceva sa-ti confirme o existenta, o certitudine, palpabila sau nu. Gresit. Mai deschide putin fereastra. Ti se pare ca bate vantul, il simti in par. Ti se pare ca masinile claxoneaza toate odata. Ti se pare ca iti miroase a portocale. Ti se pare ca te gadila un tantar pe ceafa. Ti se pare ca iti bate inima. O sa te ciupeasca? Ti se pare ca razi pentru ca nu exista elfi. Gresit. Tot ce ti se pare e gresit. Nu exista. Mai deschide putin fereastra. Acum e larg deschisa. Ti se pare ca esti tu acolo, ca orasul e in fata ta, ca totul se misca, ca oamenii alearga, fac bani, fac dragoste, gresesc, mint, inving. Gresit. Inceteaza sa te mai raportezi la tine. Tu nu existi. Acum inchide repede fereastra, inainte sa dispara tot. In zadar...