El are ochii albi.Are o perdea alba de care nu poate vedea. A uitat de mult ca are ceva de o parte si cealalta a nasului. E distrus. A ajuns un neputincios , are un ajutor mediocru de prieten, el ii spune ce raion e acela ce raion e celalalt dar el nu i-a descris niciodata culorile si fizionomiile oamenilor .Pe el asta il interesa. Nu dadea doi bani pe produsele. Se simte precum un mort .Ca un viu intr-un cosciug , simte mereu ca se sufoca , are nevoie de lumina , de o fereastra sa curete aerul ala murdar si obositor. Acea oboseala pe care o ai cand nu iesi din casa o zi intreaga.El isi imagineaza tot timpul. Aude o voce … de copil vesel si neatent. Vroia sa se apropie de ea , sa vada daca vocea I se potriveste cu portretul facut de el dar prietenul anunta un pardon brusc si sec. Ea se retrage, ii simte in rasuflare uimirea si mila pe care o simte pentru el. EL e trist. Credea ca nu ea va fii speciala , dar nu . Tot aceleasi reactii. Ea il considera deosebit. Ii admira curajul de a venii intr-un supermarket si a se comporta absolut normal. Dar sa recunoastem nu este normal, este special , deosebit. Acum el vede cu nasul cu degetele si cu urechile. Da, e deosebit. Dar el nu vrea asta. El vrea sa faca ceva instinctiv si sa vada fara nici un ban un chip de nimfeta , sa vada umbrele , sa vada impuritatiile fetei, sa vada ochii sparti de vene. Daca pentru el viata e intuneric oare ce urmeaza dupa? Se gandeste adeseori cum o sa fie ziua aceea? Se pregateste in fiecare zi si asteapta ca intr-o gara trenul ce-l va duce acasa. Trenul mereu intarzie. Nu conteaza atata timp cat are bilet el va ajunge acolo. Unde ? Nici el nu stie …spera ca undeva mai bine. Iad sau Rai ce conteaza pentru el ? Tot ce vrea el este sa vada .Sa vada Iadul. SA vada Raiul .Doar atat