Să ne închipuim ca suntem vii si că, în mod normal , azi vine la noi mos neculai, cel cunoscut! am fost copii? am fost! am avut vise? am avut! dar visurile unde ne sunt noua acum? le-am ascuns in drum spre debara sa nu le pastram, sa avem doar gânduri care s-au ori nu ni s-au împlinit, unele au fost doar fugăreli... spre ziua de mâine, spre cea de azi, spre cea care nu o mai prindem dar e tot a noastră...! ce fel de oameni suntem? ce ne mai costă o atenție de o oră sau două în plus, dar să reusim atunci sa ne cunoaștem, să ne recunoaștem că suntem tot noi, nu suntem căpiații de azi, de mâine, de ieri și de niciodată! că suntem aduși aici, în această viață mai repede decât ne-am gândit noi și plecăm tot la fel de repede! cine poate observa cât de repede trece totul?

eu NU!
un moș cu suflet pentru toți!