Spusele lui Miron Costin „Nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă decât cetitul cărților…” din lucrarea sa „De Neamul Moldovenilor” reprezintă un stâlp important din sfera învățăturilor cronicarului moldovean. Lectura a fost, încă din acele vremuri, un mod de „epuizare” a timpului, însă o „epuizare” din care rămâne ceva, și-anume învățătura cărților. Lectura din zilele noastre se încearcă să redevină ceea ce a fost odată, așa că… sfatul acestui cărturar e bun de luat în seamă. Pentru că, într-adevăr, în nici o altă activitate nu se reușește a se acumula, trainic și cu mijloace infime, informație care, mai devreme sau mai târziu, va fi folosită în activitatea respectivului cititor.
În primul rând, se știe că obiectul cu multe file albe ori galbene, mai grea sau mai ușoară la cântar, cu un infinit de furnicuțe ce mișună printre paginile uneori găurite de molii – CARTEA – a reprezentat, reprezintă și va reprezenta un mijloc de informare de căpătâi în lume. Încă din vremea când oamenii desenau prin peșteri, ei s-au folosit de scris. Scriind, oamenii au realizat cărțile. Apoi, încet-încet, odată cu descoperirile tehnologice au apărut ziare, reviste, pliante, etc.
Chiar dacă lectura cărților, în trecut, în epocile moderne și medievale, au făcut din oameni simpli oameni cu „carte la cap”, și acum cititul poate descrie un drum ușor de parcurs, dar ce necesită multă răbdare, un drum ce tinzi să-l parcurgi până Sus, până la supremitate. Nici o altă activitate nu necesită atât de puțin efort cât îți necesită să citești o carte. Citind-o, vei mai vrea să citești o alta, iar apoi drumul e din ce în ce mai interesant. Cu toate că mijloacele de astăzi de informare sunt invadate de sunet, culoare și mișcare, să nu uităm că ele necesită, după cum spun specialiștii, un consum mare de energie din partea organismului. Ceea ce este contrat cititului. Te poți relaxa „auzind” ce-au „spus” acei scriitori, te poți bucura de succesul unui personaj sau poți să intri într-o stare de melancolie. Aici depinde de natura și subiectul ce-l are în ea fiecare carte. În fond, cititul în gând, se crede a fi cea mai rapidă activitate a minții ce o poate executa... Deci, timpul trece util, informația este stocată în memorie și te poți alege și cu multe zâmbete pe buze.
În al doilea rând, în ziua de astăzi, pentru a putea răzbi în această societate în care un om neinformat este un om mort, cititul cărților, pe lângă faptul că este un mijloc de relaxare pentru unii, va deveni și pentru ceilalți, vrând ori nevrând, un mod de a fi la curent cu informația, atât cu cea lăsată cu ani în urmă, dar și cu cea prezentă, ce se referă la „acum”. Poți să nu citești și vei rămâne… cu clipa netrăită, și poți și să citești și-ți vei da seama singur că… acele ore petrecute cu cartea-n brațe au fost niște ore în care ai simțit cum trece fiecare secundă, citind rânduri, rânduri… Nici nu știi cum o frază din ce-ai citit tu o vei putea pune în aplicare mai târziu, într-o situație în care tu, cel care ai citit, vei fi câștigător.
Cu privire la categorisirea cărților, ele se pot împărți în două tabere: cartea cu scop literar, din care poți învăța să trăiești viața, să te bucuri de ea și de unde chiar să înveți să iubești adevărat… și cartea din care prinzi o meserie, un procedeu tehnic, care te va ajuta să-ți faci un rost în viață, pe lângă de cel de a trăi frumos, sub semnul dragostei și sincerității, alături de jumătatea ta…
Cartea este într-adevăr cea mai bună metodă de „pierdere” a timpului. Timpul oricum îl pierzi. Însă îl poți fenta, tu în acest timp cât timpul trece extragi perlele și dulciurile ce le are timpul când trece pe lângă tine. Trebuie doar să stai într-un hamac ori într-o încăpere cu o lumină difuză, să ai o carte în mână și să o citești. E simplu, nu? Simplu, dar și eficient.

// 7 aprilie 2006