Cèt Nàc, celebrul întemeietor al Corpusului Nmì, intră în apa vaporoasă a cascadei cu un zâmbet nostalgic în priviri. Antrenamentul lui începea, zilnic, în același timp cu urcarea octavei 12 spre Unghiul Răsucit, creat de frecvența sunetului vocalelor din nota "àpá" suprapus peste culoarea portocalie a tivului orizontului. Cèt Nàc nu se pregătea pentru vreo competiție, dar se antrena în fiecare zi cu aceeași plăcere, asumându-și rolul de vector al Gamei Incantațiilor. Împreună cu ceilalți 11 membri ai Corpusului descoperise Frecvența Ondulatorie și demonstrase elasticitatea Esenței Celulare în Câmpul Vibrațiilor: "Apogeul nu se aude, perceperea lui este energia care topește nevăzutul și transformă bobul divin în sens". Așa se afla descris Principiul Frecvenței Ondulatorii în Cartea Străveche. Razele soarelui mângâiau Sinapsa Accentuată a lui Cèt Nàc, vibrația vaporilor de apă, când se loveau de lumină, dădea naștere unei emoții noi, netrăite. Cèt Nàc deveni atent, simțurile i se înfășurară unul în jurul altuia, pâlpâind pe rând în esențele ancestrale. Îl acoperi sunetul neauzit al vocalelor, acceptă senzația unică a vieții așa cum se întâmpla în fiecare zi și se pregăti să capteze unda. Dintr-o dată se simți unic! Percepu, în Sinapsa Certă, o frecvență nouă, necunoscută, de uimire amestecată cu nostalgie și simți instinctul de autoconservare ca pe un tatuaj sentimental etern fixat în sinapse. Cèt Nàc se transformă; răscolit de Apogeu, primi frecvența tăcută a sensului primordial și se contopi cu Gama Incantațiilor. Următorul antrenament avea să îl găsească în aceeași stare, impuls energetic șoptit, sinapsă...