Să fie oare fericirea doar un deziderat intangibil, un miraj al deșertului rutinei in care rătăcim robiți de griji și neajunsuri, sau nordul spre care Providența ne îndreaptă pașii debusolați pe rând, fiecăruia dintre noi, ca o răsplată a meritelor spirituale individuale, filtrându-ne prin bucurie ca printr-o oază timpurie și terestră a Paradisului, parte din promisiunea beatitudinii eterne?
Deseori, prea absorbiți de efemerul clipei, ducem o luptă nechibzuită pentru a strange comori, raportându-ne la presupusele avuții ale celorlalți, luând startul intr-o cursă spre nicăieri, la al cărei final ne regăsim implicit mai meschini, mai singuri, mai săraci sufletește, când calea spre împăcarea, împlinirea și ulterior desăvârșirea sinelui, ca atribute secundare ale fericirii, este cu atat mai simplistă cu cât devenim noi mai incapabili să o vedem, orbiți de aparențele unei societăți ce vinde iluzii in ambalaje strălucitoare, ca un mercenar al halucinațiilor menite sa ne facă imuni adevăratelor valori.
Dacă ar trebui să găsim un sinonim fericirii, care altă trăire poate fi considerată similară în intensitatea cu care înalță spre culmi înalte și senine, parcă sfidând gravitația prin exaltare, făcându-ne să ne identificăm locuitorilor vechiului Olimp? Ce altceva decât iubirea? Este adevărat, fericirea izvorăște din iubire. Dăruită sau primită, sub orice formă de manifestare s-ar afla, iubirea este partea complementară a fericirii, singura care o întregește. Reversul aceleiași monede care se află în fiecare dintre noi, insuficient valorificată. Responsabilitatea noastră constă în a ști s-o descoperim spre a o putea investi cu discernământ pentru a obține acest tot unitar, atat de răvnit prin însăși raritatea lui.
Variind de la persoană la persoană ca și concept, imbrăcând forme abstracte sau concrete, fericirea rămâne idealul suprem spre care tindem, o religie ai cărei adepți suntem, colonizați spontan și motivați de elanul împlinirii visului care ne va ridica pe aripile speranței împotriva legii ploii, cu încrederea intr-o reverie moștenită de la Zei și a unui mit împrumutat de la optimiști.