mâine

intoarce-mă cu fața albă spre tine

și aprinde-mi una câte una

luminile

vezi cum

nici o memorie nu s-a iscat

să mă poticnesc

nu am voie decât pe silabe

să spun câte ceva

și numai cuvinte neterminate

ele se vor rotunji mai târziu

intr-o eră a după-amiezilor

tu vei insera lejer o tristețe fotogenica

fericirile se buchisesc mai greu

și oricum fiecare cu alfabetul ei

și încap oricum în acolade mici