Când vii în orașul cuvintelor
lasă-un semn
că n-a murit încă
pentru tine
vreun înger speriat
de aripile de oțel
ale speranței că există

Când vii în orașul cuvintelor!
ocolește grădina tăcerii
prin care
n-am trecut niciodată
împreună
cu îngerii noștri

Când vii în orașul cuvintelor!
din care-am plecat eu
desculÈ›
prin cioburile tăioase
ale ultimului înger laș
ce s-a spart ca un geam
trântit de furtună...

Când vii în orașul cuvintelor!
nu-mi căuta printre ele
iubirea
pe care-am pierdut-o
ca o clepsidră spartă
clipă de clipă
făurindu-L.