agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2000-12-10 | [This text should be read in romana] |
Atunci când se întâmpla
să tăcem amândoi dintr-o dată, vibrațiile umezi ale gândurilor porneau să zboare unele spre celelalte întâlnindu-se și îngemănându-se în spațiul umplut de vorbele noastre, mai înainte. Abia atunci te înțelegeam cu adevărat; mă întrebai: “De ce vrei să îți smulgi aripile?” Eu răspundeam, ascunzându-mă în spatele gândurilor de dor: “Îngerul este un premiu, iar nu un dar.” În tăcerea lăsată între noi am schimbat cele mai frumoase gânduri cu tine: “Disimularea e ca un veșmânt strâns pe care încerci să-l îmbraci”, îi spuneam “Răsăritul nu este o înviere, ci o naștere”, replica zâmbind. “Ai văzut vreodată un copil fără aripi?” întrebam visător “Știi bine că nu pot exista două lucruri în același loc, în același timp. Deci unul din noi nu există” îmi spunea, închizându-și ochii. Eu îi dădeam dreptate și mă priveam risipindu-mă printre lumina de amiază.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy