îmi plimb poezia cu tramvaiul
să-i arăt lumea
bem ceaiul la vagonul-restaurant
ne privim în ochi și
mestecăm pe îndelete
clasicii literaturii române
ne mutăm apoi pe locurile rezervate
de la business class
înghițim hulpavi
imaginile care ni se derulează prin față
ca pe ecranul imens al unei
săli virtuale de lectură
nori de sensuri
pești exotici
păduri călcate pentru prima oară
vîlvătăi de nisip fierbinte
totul într-un vîrtej amețitor
în fiecare port
îi fac cîte-un vers genial
de la tangaj
cuvintele se lovesc zgomotos de pereții odăii
coborîți la prima mă întreabă cineva
nu domnule îi răspund
nu am la mine umbrela
am ieșit doar să-mi plimb poezia