dacă mîinile mele ar fi ramuri de salcie
aș prinde rădăcini în trupul tău deltaic
între două revărsări mi-ar înverzi încheieturile
aplecat peste apele ochilor tăi
iar în amurg răscolit de atingerea ta
aș înmuguri în tăcere

dacă inima mea ar fi corabie
s-ar sfărîma în brațele furtunilor tale
ca un căpitan îndîrjit m-aș opinti în timonă
pradă înșelătoarelor tale capricii
m-aș scufunda încet bărbătește
ultim supraviețuitor al inevitabilului

dacă tîmpla mea ar fi sigiliu
ți-aș pecetlui pîntecul ca pe un sul de papirus
aș închide pentru totdeauna în el
tainele împărăției visurilor noastre
transformîndu-ne tot mai mult
în cea mai frumoasă legendă

dacă aș fi timp
tu ai deveni eternitate