soră-mea nu scrie versuri
ci-și îngână cântecul vieții
trecând dintr-o tonalitate în alta
major minor
minor major
simbioza stranie a melodiei
neutră
fără alb sau negru
nescrisă în vreo carte de teorie a muzicii
ea își visează iubiții nesărutați
copiii nenăscuți
pantofii de mireasă care o rod
ca toți pantofii încălțați prima oară
via de la marginea satului
în care se juca de-a v-ați ascunselea
nopțile nedormite
plânse ori băute din cănile ei de pomană
ochii pierduți ori uitați intenționat
ai iubiților din viața ei
cuvintele de dragoste
așezate în odăița cu zestre a mâcăi Dochița
și atunci
visurile ei plâng
râd suspină
urlă câteva secunde
după care plouă plouă plouă... cu poezii