Cu strigatul cocosului infipt in teasta,
Trag ocheade
La roua ce-si prelinge boltile obosita,
Ingenunchiind sub spalatorul frunzelor
Si impaturesc mai departe poalele instelate
Pe care mii de sclipiri dibace
Mi le smulg din mana
Aruncandu-le in sertarul spart al unui rasarit notoriu

E uitarea ultimului vis
Cea care susoteste la umbra stirilor de dimineata,
Razvratind pojarul vinetiu
Pe obrazul inghetat al poroinicului