Și scriu
Și scriu
Și scriu
Făr’ de cuvinte scriu
Le caut în mine
Și vreau să le-apuc
Nimic nu îmi iese
Cocorii se duc...

Am tras de speranță ducând-o-n nimic
Eu singură pic
Și pic
Și pic
În miezul cuvintelor
Mă mai multiplic
Degeaba încerc să exist, să fiu
Căci tot făr’ de cuvinte scriu
Și iarăși toamna n-o mai apuc
Cocorii se duc
Se duc
Se duc
Și iarăși scriu
Degeaba scriu
Eu niciodată
n-o să fiu
decât cerneală
ca o pată mare
împrăștiată
la-ntâmplare
pe-o coală albă
ca o rană
dar nu-i tăcere
e capcană.