Când umbra nopții se așterne,
Un tainic dor te-aduce-n gând,
Din raze dulci ce luna-și cerne
Răsare chipu-ți surâzând.

Asupra-mi vraja se revarsă,
Gingașii ochi din depărtări
Sădesc în inima sfioasă
Candoarea unei dulci chemări.

Un zâmbet doar, și mă-nfioară,
Mă bucur ca un nou-născut,
Pe buze simt cum lin coboară
Ecoul dulcelui sărut.

Izvor de raze mă-nconjoară
A ta privire când o pleci;
Nu știu de înger ești, coboară!
Atâta vreau: să nu mai pleci.