respir printre gene o prelunga uitare
aerul valurit imi luneca, luneca,
ma reinventeaza fluturii
in zboruri concentrice
pomii imi pravalesc in priviri
o noua vedere
de verde, de verde
de soare topit in iarba
imi freamata narile rasarituri
pe fiecare deget imi creste cate o floare
in dreptul inimii o pictura suprarealista
amesteca halucinant toate culorile
pe care le stiusem candva
doar o papadie imi rade strident
amintirea ta
care ma reinventeaza femeie.