Imbracata in copil
Lasam soarele sa-mi cada in ochi
Pana ce lumea alba, calda imi parea o umbra.

Radeam, fiindca din loc in loc
Privind intredeschis si dorind asta,
Cream o perla luminoasa.

Puteam s-o cresc: cam cat o palarie
Sau sa o condensez intr-o albina.
O stapaneam si chiar puteam
Sa o asez pe genele, pe parul
Lor de oameni mari
Ce nu intelegeau de ce
eu tot scanceam:
Sa mearga incet,
Sa nu se mai repeada,
sa nu isi piarda luciul
Pe care li-l dadeam.

Acum nu pot sa-mi mai inchipui lumea umbra.
Nu-mi trebuiue imaginatie,caci evident e-acum:
Lumea a devenit o pruna uscata, afumata.

Eu sunt in plus.

Soarele o lumineaza simplu, fara zambet.
E plictisit. El face toata treaba.
Nu e nimic deosebit
Sa-i faci pe oameni,
chiar daca-s grabiti,
Sa vada ca-n borcanul smead in care misuna
Arunci dupa o noapte oarba
Un jet, banal, doar de fotoni.

Eu, eu straluceam o lume luminoasa!
Onirica,cutezatoare opera ce nu o simti si nu poti s-o admiri
Cand tu insisti sa fii un muritor fugind, prea material si unilateral.