Războaie-au fost, chiar și-n Irlanda,
Și moșteniri nemuzicale
Și setea după gingășie
Cînd mergi, cu lanțuri la picioare.
Bineînțeles, că-s banii, totul,
Și-ți stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Și plîngi pentr-un prieten drag.

Desigur, sînt mereu înfrîngeri
Și moartea rea ce te sfîrșește,
Corpul desprins ușor, de suflet,
Capul, ce visele-și golește.
Există și femei infame,
Păsări ucise-ți cad în drum,
Simți zborul lor, smulgînd aripa
Cînd plîngi pentr-un prieten bun.

Există-orașe obosite,
Copii bătrîni, sărmani orfani
Și neputința noastră mută,
Rîzînd cu carii, în dinți albi,
Există timp ce curge iute
Și-acest merou murdar și beat,
Ce-neacă-aglomeratul "este"
Cînd plîngi pentru un prieten drag

Oglinzi care nu mint, integre,
Lucesc în cei care-au curaj
De-a recunoaște că-s evrei
Sau negri, demn și elegant.
Aceste chipuri nefardate
Care ne pot fi frați, surori,
Care ne potopesc suspinul
Cînd plîngem pentru amicii morti.