Ce ar putea sa-mi spuna ghiocul acesta,
rasucit spirala, ca o scara?
De unde stie minunea asta, tacuta si natanga,
nascuta pe fundul unei mari,
evaporate acum, in cer,
din care-a mai ramas un melc stingher
Ce vise am,
ce doruri ma-naripa?
Ce poate oare o molusca sa imi zica?
Ridic alene cercul asta rasucit- chircit
si-l pun, in joaca la ureche, ca pe-o streche...
Sunt valurile marii care canta-n el, nu doar
ecou de sunet plange-n el;
si pescarusii tipa-n zborul lor
rotit, spre cercu-i din afara, rasucit.
Spirala impietrita-n unduirea cochiliei
ma striga
sa caut marea devenita acum oglinda,
s-adun a cerului intinderi, bucata cu bucata,
sa las pamantul, sa ma nasc din apa.
S-adun nisipul marii, sa-l pun intr-o clepsidra,
si sa astept, prin curgerea de vremuri,
sa nasca alta clipa.
Ghiocul acesta, rasucit spirala, ca o scara,
tacutul si natangul melc stingher,
nascut din apa marii, sau din cer,
imi tot sopteste, la ureche...
povesti cu feti-frumosi nascuti
spre a nu-mi fi pereche.