Caii aceia din lumea trecuta
Nu mai umbla,
Nu mai sunt...
Peste ei vremile au nins cu pamant...
Si nici nu putem sti
Daca n-au dat pe acolo
Cumva de jaratec,
Daca n-au încoltit in seminte de vis
Ducand in spinare
Umbra vreunui luptator singuratec.
Sau poate ca ei, caii
Sunt aceste fire de iarba
Ce se odihnesc in privirile voastre,
Purtandu-va gandurile dincolo de iarna,
Inaltandu-va printre astre...