în dovleacul acela
mare și galben
cât luna
mi-am cioplit
întâia spaimă
asupra vieții

ochi de foc
clătinau în balans
cerul
fără de sfârșit
al copilăriei

înconjurat
în alt timp
de tranșeele mulțimii
amintirea
m-a fulgerat
precum o
ciupercă atomică

sub turela sângerie
a tabului
imagini vechi
se derulau
recompunând
detaliu cu detaliu
spaima copilăriei

ochii de foc
ai mitralierei
deasupra mea
reverberau
strident
într-un vitraliu
flori de gheață