agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ идут купцы ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-26 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] |
in toamna asta fara nume,
toti oamenii par mai grabiti spre incertul viitor nedescris, nescris, inca de nimeni, caci nimeni nu a avut inspiratia suprema de a-l citi in ochii tai, iar cei care l-au citit nu au talent artistic, sa puna pe hartie ochii tai verde padure, gura ta insangerata, chipul tau de copil si femeie - deodata. cad frunzele cate-un etaj, se strang indragostiti in brate, e tot mai frig si nu-mi raman decat cuvintele cu care sa te mai pot imbratisa. distantele se masoara-n secunde, timpul in mari si oceane, iubirile in ore lungi de asteptare. lumea zice, lumea face, lumea viseaza o alta toamna, si-o alta toamna, si inca o alta toamna pe marginea bancilor din parc, pe frunzele nuferilor ofiliti de atata neiubire sau de iubire neimplinita. copilul meu cu bucle-amare, iubita mea in tintirim, e-o alta toamna care nu mai vine sa nu ne lase ca sa mai murim. vantul duce frunze, zvonuri dulci prin lume - mai avem timp doar de-o toamna fara nume.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Дом литературы | ![]() | |||||||
![]() |
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность