Ploaie


Ploua cu plumb
In sufletul meu,
Nori de tristete
Isi varsa povara.
Inima-mi tresalta,
Se zbate mereu
De parca-ar arde –n
Foc si para.
Prin vine curg
Stropi de suferinta
Ce raspindesc o
Moleseala placuta,
Ma obsedeaza-o
Singura dorinta
Ce ma sufoca ca o zaluda.
Nu stiu ce vreau-
Sunt depasit
De senzatii ce tot vin
In goanna,
Ud imi e sufletul
Si umezit
Imi e si cugetul-
Sunt ca o haina
Purtata, calcata-n
Picioare de toti,
Ca o mireasa ce
Nu e iubita,
Ca un vehicul
Ce n-are roti,
Ca o amanta
Ce-a fost parasita.
Ploua cu durere
In sufletul meu
Si suferinta mi
Se urca in crestet.
Creierul, ca un ceasornic
Ce lucreaza mereu,
Zornaie,iar singele
Vested
Curge si imi
Arde capilarele,
Inima parca inca
Mai bate,
Un tremur imi
Gidila picioarele.
Iar tristetea in
Inima ma razbate…
Nori negri,de jale,
De dor se string
Din nou in bietul
Meu suflet oropsit
Si-n nourii astia
Ce pling
e-otrava ce ma omoara grabit..