Statea-ntr-un colt uitata
O fragila papusa de portelan.
Era in ochii tuturor,
Dar nimeni n-o vedea.

Poate ca n-a fost trista niciodata,
Defapt niciodata n-a fost asa trista,
Insa pe fata-i alba si rece
Curgeau lacrimi de sticla.

Si totusi cineva a observat-o.
A ridicat-o si i-a sters lacrimile.
Papusa s-a bucurat...
Credea ca de singuratate a scapat.

Si el in brate o strangea,
Si ea la randul ei
In brate ar fi dorit sa-l stanga.
Il iubea.

Dar el vazu o alta jucarie,
Mai mare, mai frumoasa...
Pe aia a luat-o,
Pe papusa a aruncat-o.

Simtea papusa cum cadea...
Se lovi de podea si se sparse.
Ramase singura, ranita intr-un colt.
O durea. Papusa plangea cu perle.