mai plange-mi in suflet cu glasul tau ger
marunt ca podisca din margini pedestre
sa-ti strang buza-n brate si reavanul cer
in patrul odaii veghind la ferestre.

reteaza-mi carena carunta-ntre noi
si-nfige-ti retina-n strafundul beteag
asa cum slavindu-ne-n luntre-ne goi
zac pietre de trup insorite pe steag.