O noapte liniștită, ce îmi aduci al viselor amor
Mă întreb tu oare... înțelegi al meu foc și dor?
În tine mă închid și plâng, căci singur sunt
Îmi amintesc al ei chip fermecător, al ei surâs
Și totul e atât de trist și întunecat acuma
Când ea-i departe și eu îi simt lipsa într-una!
O visez în fiecare oră, și o simt în preajma mea
Oare ea mai știe cine-s eu, ori m-a uitat deja?
Și timpul trece pe poteca vieții mele
Dar eu stau plângând... privesc spre stele
Și toate sunt frumoase, strălucesc ca diamante
Doar a ei e tristă, plânge, și-i acolo sus departe
Ce n-aș da să-mi fie aproape, s-o pot mângâia
Să-i șoptesc printre săruturi: of, iubirea mea!
Printre foșnetul de frunze ș-al păsărilor ciripit
I-aș da totul... doar să fiu al ei iubit!
Dar a mea inimă e tristă și plânge
Cu lacrimi de dor, cu lacrimi de sânge
Căci singur mă simt, aici lângă tine
O noapte liniștită, tu nu mă-nțelegi pe mine!

27 mai 2003