Cu huruit de motor vechi
inima ți se oprește.
Și degetele, ceară albă,
se topesc...
Și vântul spulberă
corpul tău...care e praf.
Doar ochii îți sunt ferestre incă luminate.
Însă becul se stinge,
și noaptea se lasă rece
pe sticla pupilei.
Și ai adormit...