“Ah, scoarța aceasta amară:

copacii tăi nu știu să plângă cu lacrimi dulci?”

I-am auzit reproșul

dar am continuat să-mi răsădesc

mestecenii nepăsători.

“Când dragostea va fi ușoară,

să știi că am să te părăsesc cântând.

Eu nu sunt o pasăre care să țină minte drumurile,

ci crengile de care m-am lovit

întâmplător.”


/13.04.2003/