O cireasa stravezie
Unica dintre o mie,
Rosie ca focul aprins,
Ca iubirea de nestins.

Cu un sambure in pantec
Ce-i esenta dintr-un cantec,
Cu o carne ce-nveleste
Si eternul il pazeste.

De-o inghiti pe ea, cireasa
Pe scumpetea asta, lasa,
Care fuge intru tine
De te-neci singur cu sine.