in anotimpul numit simplu toro,
pierdut, cu fata strivita de cer,
murea un domn cu bor mare la palarie
din soare privindu-l il puteai traduce
ca pe niste graunte de nisip furate
de pe plaja din copacabana;
din luna nezarindu-l, doar il inchipui
din litere dure si aspre ce fura
jocul ascuns al corzilor lui clapton.

tarziu, foarte tarziu, in tarziul timpului
un ins flutura cu mana dreapta
amintirile de-o viata.
licitatia incepuse de la 0 si nimeni
nu dadea cateva secunde in plus.
atemporal nu poate muri
aroman nu poate fi
adevarul doar cu privirea-l poate spune
si totusi in diaspora cuvintele curg mai bine

putoare.