Privește-mă, Doamne
cu ochii tăi
cubici
cu podul palmelor tale
de lemn
privește
deșertul
din pașii mei
de fiară
privește, Doamne
am spus
privește
pofta
din gura mea
pofta mea
de fluturi
sferici.

Și dacă mă privești
cu tălpile tale
rupte
din livezile deznădejdii
atunci alungă, Doamne
lupii
ce-mi sfâșie aripile
de polietenă și carne.

Alungă-i, Doamne,
căci ochii lor verzi
de jind și blasfemie
mă cheamă cu ei
să vânăm împreună
pe aleile galbene
ale libertății.

Și dacă totuși nu vrei
amintește-ți atunci
merele de plastic
pe care le mâncam
împreună
înainte de fiecare înviere
și mai amintește-ți, Doamne,
gustul acrișor
și mirosul de rășină
al sângelui proaspăt
pe cruce.

Și dezleagă-mă
de Tine
căci, deși nu Te cunosc,
genunchii mei își aduc aminte
de pietrele reci ale drumului
prin văile glasului Tău

și sărută-mă
în palme
ca să-mi pot sădi cu ele
copacii tinereții.