Te-as fi gasit in mijlocul padurii scufundate,
cand dansul stepelor de iarna inca mai rasuna pe tabla
cerbilor mei aramii.
M-ar fi trezit sunetul picaturilor de ceara, umbletul vizitiilor la ceas de inserare.

Dar din materie nu poti iesi pe fereastra..

As fi sacrificat boabele de mure albastruie de pe obrazul tau,
sa-mi construiesc apa in cale;
zidul il poti ocoli pe dedesubt, si nimeni nu va dori sa-ti explice contrariul.
Ceata si bucatile de vant expirat ma indeamna sa-mi mint motivul intoarcerii mele acolo.
Ma uit imprejur: vara a intarziat sa vina, frunzele ne poftesc golase pe margine.

Caderea pana la cele din urma raspunsuri.

Te-as fi gasit in mijlocul padurii scufundate, jucand leapsa in jurul turlei bisericii cu umbrele demodate ale ultimilor ani.
Scuip in san si ma mir ca n-am incercat sa inting piciorul sa te opresc.

Sa te opresc, sa nu devii femeia vanatorului de fluturi.