Ce frumoasã-i luna astãzi…
Parc-ar fi o prințesã
Tremurând dupã iubiți necunoscuți.
Ciocolata ta caldã, iubito
Are gust de buze coapte
La focul mic al așteptãrii.
Stelele multe sunt tot atâția ochi cu sclipici.
Când o privești pe una, celelalte se aprind mai mult
De gelozie.
Fumul tãu de țigarã, iubito
Are mirosul unei lumânãri încinse
La focul mic al mușcãturilor.
Departe se vãd munți locuiți de goruni
Se sprijinã unul de altul
Ca prietenii buni.
Pãrul tãu lung, iubito
Are gust de sân drept
Încãlzit de focul mocnit al iubirii.
Iar cortul nostru își trage singur fermoarul.
Bucuros de oaspeți tineri
Se împodobește cu ramuri și flori.
Sã facem deci focul iubirii
Și sã ne perpelim în jurul lui
Sã ne ardem fețele
Sã ne bronzãm tãlpile
Sã ne umplem de fum și de fumuri
Sã ne frãmântãm ființele în cãrbuni mari de iubire.

Luna sã scrie sonete înfierbântate
Munții sã iși facã bagajele și sã plece în insule
Stelele sã se aprindã și sã se stingã bezmetic
Cu gelozie nemãsuratã.
Ca-ntr-o iubire de fatã.
Ca într-un film franțuzesc de-altãdatã.